Nu putem compara Bucureștiul cu niciun Oraș sau Orășel din Olanda, acolo e vorba de un avans, istorie, civilizație, poziție geografică, etc. oameni și mentalitate pe care le admirăm și nu știm dacă doar ne dorim sau dacă și vrem ca acolo..
Bucureștiul are doar o aparență de oraș comparabilă pe la numite fațade și garduri cu ce vedem prin excursii frumoase în orașe și orășele din Vestul nesălbatic, la noi în spate e leopardul.
Bucureștiul are Vătafi la Comune, Sate și Sectoare
Un oraș penetrat de comune și câmpuri pline de deșeuri din construcții, încă este o mare adunătură de sate și margini de sectoare semiurbanizate și gestionate haotic de grupuri de vătafi locali cu mecanisme primitive și nesățioase, sub oblăduirea și inerția politicienilor, cu politici naționale strâmbe.
Strategii privind dezvoltarea Capitalei sunt făcute superficial și nerealist.
Lipsa profundă de date privind existentul (topo, cadastru, relevee rețele șamd).
Zona Metropolitană este pe hârtie, fizic este compusă din localități tip Feude. Bucureștiul este compus de sectoare tip Feudă și chiar are în interiorul orașului câteva sate străvechi, comune și chiar orășele mai mici în care se construiesc turnuri de birouri și blocuri înghesuite fără pic de spații verzi.
Esențiale documentații de urbanism – PUG sunt blocate din pix: https://www.urbanambition.ro/pug-puz-pud/
Din acest punct de vedere, Bucureștiul se poate compara, fără a fi rușinat și chiar înfrăți, o perioadă, cu Dhaka City din Bangladesh sau cu Kayseri din Turcia.
București din punct de vedere social și parțial urbanistic, este un mare sat modernizat cu blocuri la șoseaua principală.
E “normal” ca în acest mare sat sa avem mii de locuințe individuale haotice și dărăpănate.
În absența unor politici de urbanism, sociale și de impozitare, aceste case vor rămâne așa și peste o sută de ani.
În zonele vechi cu țesut constituit sau chiar protejat centrale și necentrale, zone liniștite de case, avem multe case aranjate dar și maghernițe locuite sau abandonate.
Cele maghernițe locuite de familii sau bătrâni au zero posibilități financiare de renovare sau reconstruire.
Dacă vom avea o politică de impozitare pentru “încurajarea” gentrificării/mutării acestor oameni, unde se duc acești oameni? se mută în orășelele din Olanda? Sunt oameni care nu au bani de la o zi la alta nici măcar pentru drumul și transportul mobilierului.
Oameni bătrâni sau bolnavi care nu pot sau nu vor să se mute la bloc și preferă să stea în maghernița aia, pe un petic de pământ cu iarbă verde sau o colibă din cartoane.
Nu vor nici la azil sau la cimitir, preferă să trăiască în mizeria în care s-au obișnuit. Asta e mentalitatea acum în lipsa de alternative, cu azile de groază folosite pentru terminarea anticipată a vieții.
Alternativa e Satul și Orășelul degradat
Spuneam și eu că “de ce nu se mută la orășelul sau satul de la țara, de ce nu vând aici și nu se mută.?” Mulți au făcut-o, mulți nu vor și nu pot suporta nici casă la țară nici apartament în blocurile ceaușiste.
Unii vor să sălășluiască aici cu ajutoare la lemne, vaucere de vacanță, concerte de muzică populară și diverse numeroase pomeni oferite de primari.
Se pare că acești oameni au decis și vor decide viitorul politicilor administrative în marile orașe captive legilor de uniformizare bugetară de la centru.
Orășelele unele sunt epave în care nu ai ce să faci și nu ai doctor, sunt la fel de moarte ca satele abandonate.
La satele părăsite ești dependent de mașină sau de rude.
Orășele bune unde să te retragi la bătrânețe nu sunt multe în România și a ajuns costul locuirii în acestea cu mult mai mare decât în prăfuitul și poluatul București.
Romanii sunt, în teorie, mulți foarte bogați, foarte mulți proprietari de apartamente gratis sau moștenite. Mulți vând acele apartamente și cumpără unele noi sau alte case. Mulți au credite pe 30 de ani într-o țară cu venituri (declarate) mediu de 5 ori mai mici decât în tarile vestice.
O localitate medie din Olanda poate fi comparabilă doar ca număr de locuitori cu Orașul Bacău. Ca mentalitate, formă și fond nu cred că au treabă una cu alta, la fel cum Bucureștiul nu are nicio treabă (și nici nu cred că ar trebui să aibă) cu Amsterdam.
România este la periferia Europei și Bucureștiul pare acum o periferie supraaglomerată a României.
Am renunțat să sper la renașteri și recuperări spectaculoase.
Cu un fond uman cu o mentalitate în general rudimentară și lipsa unei mase critice de oameni cu viziune, nu se pot face recuperări spectaculoase.
Singuri, ne vom reglementa foarte greu, cu europenii spectatori fascinați și impresionați, până la lacrimi, de organizarea noastră urbanistică improvizată, la fel de fascinați ca de filmele artistice a lui Cristian Mungiu sau Bong Joon-ho.
Nu cred că va fi sau va trebui să fie ca un oraș din Olanda. Bucureștiul va fi București, o perioadă destul de lungă, mizerabil, haotic și unic în alegerile pe care le fac cetățenii acestuia.
Case în câmp
Trebuie stopată construirea haotică a zonelor de case în zone fără dotări și fără o planificare. Oprirea caselor aruncate aiurea pe câmp în zonele care au potențial de locuire colectivă.
În același timp, administrația locală nu planifică rețele și drumuri pentru locuire colectivă cu dotări atractive. Din contră, administrația generală legiferează cu legi care blochează orice planificare.
Bucureștiul pare că a rămas foarte în urmă
Rămas în urmă din punct de vedere al unui urbanism coerent realizat pentru cetățeni și nu pentru grupuri de investitori care au ca scop profit maxim și nu o dezvoltare sau integrare armonioasă.
Gentrificare sau Ghetoizare
Politica actuală de impozitare sau premiere/subvenționare este cea a pomenilor, a conservării, nu a încurajărilor sau descurajărilor de a deține o proprietate într-o anumită zonă “bine cotată”, cu dotări.
Ce vrea Bucureștiul să devină?
Întrebarea mea esențială este: ce vrea Bucureștiul să devină?. Un oraș asistat, minimalist și timorat în reforme, fără nicio limită de creștere, cu o zonă metropolitană supraaglomerată?
Nicio limită? Vrem să fie un Istambul, o amibă distopică care se întinde de la Giurgiu până la Ploiești? Vrem un oraș dormitor utilitar sufocat de creștere nesustenabilă?
Care e strategia în ansamblul unei eventuale regionalizări?